Sportul în copilărie și „cea mai mare oră de sport”

Încă din copilărie am observat că oamenii sunt cu toții diferiți, însă mai apoi am început să îi cataloghez după activitățile pe care aceștia le practică. Majoritatea persoanelor pe care le-am întâlnit au un hobby, un sport anume la care țin și despre care pot discuta toată ziua fără să se plictisească. Când eram mic și ieșeam cu prietenii la fotbal, neștiind foarte bine cu mingea mă feream să ies în evidență la fotbal și mă ofeream să stau în poartă,eu fiind și mai grăsuț mă potriveam de minune cu postul de portar:)). Mai apoi am dat de handbal, sport pe care l-am practicat timp de 3 ani cu un antrenor excepțional, însă eu fiind copil îmi căutam modele printre șmecheri și nu vedeam ce oameni extraordinari există în jurul meu. Cât am practicat handbalul mai ieșeam și cu prietenii la fotbal și începusem să mă pricep cât mai bine la fotbal și țin minte că am fost dat afară de la un antrenament de handbal din cauză că am lovit mingea cu piciorul și era să fac pagube prin sală… Atunci am decis că e momentul să iau o pauză și chiar așa am și făcut. M-am lăsat pentru o perioadă și voiam să mă reapuc de handbal fiindcă tatăl meu își dorea să fac carieră din acest sport, însă anturajul m-ă trăgea înapoi. Mai ieșeam la un fotbal o dată la câteva zile însă simțeam că nu e ceea ce vreau. Mai târziu m-am apucat de scrimă. Mă rog… apucat e mult spus:)) am fost de 2 ori și fiind destul de departe de casă am spus că mai bine rămân la fotbalul săptămânal. Mai apoi a fost o perioadă în care m-am apucat de baschet! Cea mai nasoală perioadă din copilăria mea a fost aceea! Nu aveam o treabă cu baschetul, uram efectiv acest joc! Dar dacă mă gândesc mai bine, nu-mi plăcea colectivul de acolo, nu jocul în sine… Cu prietenii jucam baschet lejer, chiar îmi făcea plăcere și eram dezinvolt. Însă când eram pe teren și acel antrenor ne înjura și mai înjurau și ceilalți coechipieri, numai de joc nu îmi ardea! Acum mă gândesc că am pierdut foarte mult timp degeaba!!! 1 an și ceva am practicat un sport într-un mediu pe care mă facea sa ma simt jalnic! Să trecem peste acea perioadă și să îmi aduc aminte de vremurile bune, respectiv doi ani mai târziu(la 15 ani) când m-am apucat de arte marțiale mixte, unde trebuia să plătesc lunar o sumă pe care chiar dacă nu o aveam, făceam cumva rost de ea pentru că îmi plăceam ceea ce făceam acolo și mediul era unul prielnic. Programul era lejer: de la 8:30 seara până la 10 și făceam 10 minute de acasă până la sală și îmi convenea, iarnă fiind nu prea aveam ce face, înafară de a sta la calculator(și deja mă plictisisem de asta). Am făcut câteva luni MMA(arte marțiale mixte) și când s-a mutat sala am renunțat și la acest sport. Poate într-o bună zi mă voi reapuca de MMA sau handbal pentru că încă îmi plac aceste sporturi și îmi aduc aminte de vremurile bune si de anumiți oameni. Acum 1 an însă am aflat că un prieten face sală și că îi merge treaba, adică și-a atins scopul dorit: acela de a slăbi. Am vorbit cu el și peste câteva luni m-am apucat și eu de sală:)) Da! Câteva luni până când am convins-o pe mama că nu sunt adevărate legendele cum că rămâi mic, că te deformezi și alte prostii( eu deja aveam 1,88 și kg destul de multe la număr(97), era imposbil să rămân „mic”:)))). Citisem foarte multe articole legate de sală, chiar și câteva cărți despre exercițiile cu greutatea corpului. Știam ce era bun și ce nu era bun pentru mine, însă nu eram obișnuit cu aparatele. După ce am făcut prima ședință, a doua zi eram ostenit. Febră musculară aproape tot corpul și mă gândeam: Oare merită banii pentru abonament? La început eram convins că nu, și că de luna viitoare voi făcea altceva. Însă m-am hotărât să ofer o șansă, să mă implic mai mult și uite că a început să îmi placă. Mi-am făcut o grămadă de prieteni la sală și mediul îmi place foarte mult! Uneori când am zile de pauză îmi doresc să fiu prezent la sală și să lucrez, dar aștept până data viitoare! Momentan am la activ 8 luni de sală și sunt foarte mândru de ce am realizat până acum și am de gând să nu mă las de acest „sport” dacă se poate numi așa. Eu însă consider sala o necesitate și chiar mă gândesc să practic si un sport propriu-zis, și anume Kickboxing! Tot la sală am întâlnit un tip cu vreo 8 ani mai mare decât mine care m-a invitat la o sală renumită din Iași pentru a practica acest sport și probabil prin octombrie voi începe să merg la antrenamente!
Cam acestea au fost sporturile care mi-au „marcat” să spun așa copilăria și nu îmi pare rău că nu m-am ținut de vreunul dintre aceste sporturi pentru că probabil ajungeam ca foștii mei colegi de echipă care din clasa a 5-a s-au mutat la un liceu cu profil sportiv și acum majoritatea sunt niște drogați,bețivi și fumători care nu prea mai au treabă cu sportul. Nu spun că ajungeam și eu așa, dar nu mi-aș dori să fiu înconjurat de asemenea oameni! Se poate și altfel și nu regret niciuna dintre alegerile făcute când eram mai mic!
Voi ce sporturi practicați sau ați practicat în copilărie? Mișcarea înseamnă viață

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s